Luca 12:16-21.
La doua feluri de oameni le-a zis Dumnezeu ,nebuni’: la cei ce ‘zic ca nu este Dumnezeu’ (Psalmul 52,1), si bogaților, cărora stomacul e tot Dumnezeul lor (Filipeni 3,19).
In aceia e una si aceeași cugetare greșită: tăgăduirea oricărui rost sau destin al omului, mai presus de lumea aceasta si stomacul ei. A tăgădui o conducere suprema a Cerului si a pământului e totuna cu a propovădui domnia întâmplării, a haosului sau a anarhiei universale.
Dar lumea este in ordine. Aceasta dovedește ca este o conducere mai presus de ea. Dar fără ordine e mintea care o vede fără stăpân. Mintea care cugeta ca nu este Dumnezeu, cade in propria sa sentință: va trebui sa se tăgăduiască pe sine. Caci: a te lupta din toate puterile împotriva a ceva ce nu exista, dovedește nebunia acestei lupte; dovedește nonsensul, absurdul ei si prin urmare si al mintii care o conduce.
Al doilea ‘nebun’ este bogatul, care îngustează zarea rosturilor sale pe pământ la dimensiunile stomacului, - chiar daca acest stomac ar înghiți pământul. Mai mult: un atare bogat va căuta sa convingă pe toata lumea ca numai acesta este singurul scop al vieții pe pământ. Atare concepție despre om si destinele sale ultime e cu adevărat miezul nopții mintii. Noaptea aceasta va culmina sfârșind prin a se crede omul acela pe sine, el ‘dumnezeul veacului acestuia’ (II Corinteni 4,4). Deci într-o atare noapte a mintii, când va crede bogatul ca țarina sa, lumea, îl va face in sfârșit fericit, își va pierde sufletul cu sunet, caci va fi răpit cu moarte din vârful bogăției sale. Dumnezeu nu îngăduie la nesfârșit îngustarea vederii omului numai la stomacul sau, de vreme ce omul e destinat spre alte zări, ale Împărăției lui Dumnezeu, ale veșniciei sale, si îndumnezeirea veacului viitor.
Mai mult:
La sfârșitul istoriei, acești doi nebuni, bogatul si ateul, se vor lua la bătaie, vrând fiecare sa fie singur stăpânitor al țarinei: unul, cu rostul ca sa exploateze pe toți oamenii pentru creșterea vițelului sau de aur, celălalt sa exproprieze si pe Dumnezeu din dreptul de autor al lumii.
Planul luciferic al acestuia, e mai tare decât al celui dintâi si ‘va birui’.
Rămâne a treia categorie de oameni, a celor ‘ce s-au îmbogățit in Dumnezeu’, către care Satana din nebun va rânji cu ultima furie, vrând sa stingă cu ei pomenirea lui Dumnezeu de pe pământ.
Acesta e ultimul război cu sfinții, pe care însă Dumnezeu il va stinge cu foc, si lumea va arde.
Noi însă, sa ne îmbogățim in Dumnezeu: cugetând-L, iubindu-L, împărtășind-ne cu El, silindu-ne a gândi si a iubi ca El, intre toate împrejurările vieții.
Iată adevărata bogăție, care nu se va lua de la noi.
Fragment din: Părintele Arsenie Boca – “Cuvinte vii”, Editura Carisma, Deva, 2006, pp. 209-211.
